1: Colt Alb -singura carte care i-a placut din copilarie pana in prezent
2: seria lui de filme porno
3: un slip
4: o oglinda ( sa vada cat de bine ii sta in slipi)
5: o papusa gonflabila ( cu sanii cat mai mari de preferat)
6: reviste cu masini
7: un radio ( sa asculte stirile din sport)
8: carne pentru mici si muulte beri
9: o minge de fotbal
10: un fular cu Steaua
1: periuta ei de dinti
2: bluza ei primita cadou de la matusa din Franta
3: catelusul ei drag si scump Puffy
4: cartea despre cum sa ai succes in shopping ( intitulata “Cum sa ai succes in shopping”)
5: portofelul cu bani si cheile de la masina (2 in 1)
6:laptopul si eventual si modemul sa caute o sursa de internet
7: telefonul (normaaaal) sa fie la curent cu noile barfe si trenduri in moda
8:costumul de baie
9:placa de par
10:crema de noapte
Probabil nici unul dintre voi nu va intrebati cum decurge o zi obisnuita in Focsani dar am sa va spun deoarece o zi obisnuita aici nu se compara cu nimic in lume.
Ca sa va faceti o scurta idee, Focsaniul este un oras miiic, in Vrancea, situat la granita dintre Moldova si Valahia
. Inca de la intrare poti vedea singurul bulevard dea lungul caruia se “intind” (sau se ingusta) cartierele orasului nostru ( sud, centru si obor). Bulevardul nu depaseste 2 km si este nereconstituit de zeci de ani. In sud poti “admira” cateva ANL-uri iar in centru nu poti admira nimic deoarece de ceva timp Piata Unirii este o mare groapa de ciment si nisip. La intersectia cu MARELE BULEVARD , la un moment dat se intersecteaza o strada, destul de principala si aceasta..care face legatura cu teatrul nostru municipal( cam singurul obiectiv turistic al orasului) in care se mai tin oarece piese de teatru. Langa acest teatru este un parc (care evident se numeste Parcul De La Teatru) si in care toata lumea isi face veacul de cand nu mai exista Piata Unirii ( de ex: copii cu mamici bunici etc, copii fara mamici si bunici, alti copii mai mari care consuma “chestii” neautorizate -junkyz of course ca tot e moda- , cativa breakdancers, cativa mamici si bunici fara copii, eu si Iuliana ( my friend) si alte personaje figurante desigur-toti adunati in parc ca o maare familie) dar nu se intampla niciodata nimic..dar NIMIC toata lumea sta mananca seminte…mai o berica mai un covrigel mai o gluma..dar nu se intampla nimic…si ne intrebam cu toti de ce iesim din casa sa venim la Teatru…E un fel de chestie aici la noi .. ori iesi din casa si mergi La Teatru in fata..ori stai in casa.
Dar sa incheiem discutia despre Parcul de la Teatru ca in cateva ore voi fi acolo din nou si vreau sa raman ‘fresh’. Putem sa ne indreptam atentia spre urmatorul “centru turisic” – Gara -. Sa nu radeti, pentru noi focsanenii gara noastra chiar este un astfel de centru. Este asa :gara veche si urata si gara noua si urata. Dar ce e important este ca in fata ei se afla “Piata Garii”…sau cel putin trebuia sa se afle Piata Garii deoarece nu este decat un parculet destul de frumusel pot sa admit unde se strang toti cocalarii , tiganii, betivii, boschetarii si baietzashii de kartier (“yo man”) ca sa manance si ei o samanta (activitatea principala in Focsani este “mancatu’ da seminte” desigur) ei si uite asa toata aceasta ‘gloata’ de oameni (nu gresesc deloc cand zic ‘gloata’) ne strica si parcul din Piata Garii unde nu va recomand sa stati sa beti seara o cafea, o bere sau sa fumati o tigara…
In caz de se intampla totusi sa ramaneti aici o zi sau o noapte va recomand cu caldura sa vizitati Biserica Catolica sau puteti savura un vin fiert la Bodega Municipala “La Nea’ Isaac” ( La Colonel pentru cunoscatori). Cam atat de la Focsani, a bientot!
Mmmm beau o cana de compot de visine si tocmai ma pregatesc sa ies cu preaminunata mea bicicleta noua in oras sa cumpar cate ceva. O sa resimt si azi soarele mult prea arzator pe spate ca in fiecare zi dar ma bucur cand ma gandesc ca de mult am asteptat zilele astea si miam promis ca o sa le traiesc la maxim…dar nu prea ma pricep sa traiesc la maxim momentele frumoase asa ca ma limitez a le adulmeca putin
. Hey sunny day here i come!
Mda…am 20 de ani(recent impliniti) si inca nu stiu ce vreau sa fac cu viata mea. Sunt la varsta la care liceul si bacalaureatul ar fi trebuit sa ma maturizeze destul cat sa stiu macar daca vreau sa urmezi o facultate sau nu…sunt la varsta la care dupa ce am trecut de primul an de facultate ar trebui sa stiu daca vreau sa continui pe drumul asta sau nu…in schimb, oamenii sunt feluriti..si fiecare are particularitatea lui indiviuala,”nebunia” care il face special…si pe care apuci sa o iubesti totodata. Ei nebunia mea e una in adevaratul sens al cuvatului si ma pot lesne lipsi de ea- “stau de o eternitate intr-o maaare rascruce de drumuri”-…asta insemnand ca viata mea in sine este o rascruce daca va puteti imagina. Si…atunci cand Dumnezeu nu te-a inzestrat cu preaminunatul dar de a lua decizii profitabile pentru tine aceasta rascruce devine cea mai mare povara ( ca atunci cand urasti sa alegi intre a te apuca de un sport, a te lasa de fumat si a fuma si a bea in continuare ca un porc)…iti e greu sa spui care te va face fericit mai mult…sportul te ajuta in timp iar fumatul te destinde acum…atat de relativ e totul!!